Sad. Pe Coranul cu amintirea sa!

Cei care tăgăduiesc sunt în îngâmfare şi în învrăjbire.

Câte leaturi nu am nimicit înaintea lor! Şi ei strigară când nu mai era vreme de scăpare.

Ei se miră că vine la ei un predicator dintre ei. Tăgăduitorii spun: “Acesta este un vrăjitor mincinos!

El face din dumnezei un singur Dumnezeu? Acesta este un lucru de mirare!”

Căpeteniile s-au urnit spunând: “Plecaţi! Răbdaţi pentru dumnezeii voştri! Aceasta este un lucru de dorit.

Noi n-am auzit de aceasta în Legea de pe urmă. Nu este decât o născocire!

Oare amintirea a fost pogorâtă asupra lui între noi?” Ei stau la îndoială asupra amintirii Mele, căci nu au gustat încă din osânda Mea.

Au ei comorile de milostivenie ale Domnului tău, Puternicul,. Dăruitorul?

Au ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi tot ce se află între ele? Atunci să se înalţe la baierile cerului!

Nu sunt însă decât o oaste de alianţe ce va fi înfrântă pe loc.

Înaintea lor au hulit poporul lui Noe, adiţii şi Faraon — stăpânul stâlpilor,

şi tamudiţii şi poporul lui Lot, şi cei din Al-Aika. Acestea au fost alianţele.

Toţi nu au făcut decât să-i socoate mincinoşi pe trimişi, iar pedeapsa Mea s-a împlinit asupra lor.

Aceştia nu aşteaptă decât un singur Strigăt ce nu va mai fi repetat.

Ei vor spune: “Domnul nostru! Grăbeşte-ne nouă judecata înainte de Ziua Socotelii.”

Rabdă ceea ce spun şi aminteşte-ţi de robul Nostru, David, dăruit cu putere şi plin de căinţă.

Noi am supus munţii să preamărească laolaltă cu el, în amurg şi la răsărit,

precum şi păsările strânse în jurul lui. Toţi se întorc la El.

Noi i-am întărit împărăţia sa şi l-am dăruit cu înţelepciune şi limpezime la vorbă.

Povestea potrivnicilor a venit la tine? Ei s-au căţărat pe zid până la încăperea oprită

şi au intrat peste David care s-a speriat de ei. Ei i-au spus: “Nu te teme! Noi suntem potrivinici, unul l-a nedreptăţit pe celălalt. Judecă-ne întru adevăr. Nu fi părtinitor! Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă!

Acesta este fratele meu care are nouăzeci şi nouă de oi, iar eu nu am decât o oaie. El mi-a spus: “Încredinţează-mi-o mie!” Şi m-a biruit cu vorba!

David spuse: “El te-a nedreptăţit cerându-ţi oaia ta pe lângă oile sale.” Mulţi dintre cei care se amestecă se nedreptăţesc unii pe alţii, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune, însă aceştia sunt puţini. David a înţeles că Noi l-am pus la încercare. El I-a cerut iertare Domnului său şi căzând în genunchi se căi.

Noi i-am iertat lui şi el are la Noi un loc aproape şi o frumoasă întoarcere.

O, David! Noi te-am făcut urmaş pe pământ. Judecă oamenii întru Adevăr şi nu urma poftei, căci ea te rătăceşte de la calea lui Dumnezeu. Cei care se rătăcesc de la Calea lui Dumnezeu vor avea parte de o osândă aprigă, căci au dat uitării Ziua Socotelii.

Oare Noi am creat cerul şi pământul şi tot ce se află între ele zadarnic precum îşi închipuie cei care tăgăduiesc? Vai celor care tăgăduiesc de Foc!

Îi vom face oare pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune deopotrivă cu cei care seamănă stricăciunea pe pământ? Ori îi vom face pe cei temători deopotrivă cu cei neruşinaţi?

O Carte binecuvântată am pogorât asupra ta ca ei să ia aminte la versetele ei, ca cei dăruiţi cu minte să chibzuiască!

Lui David i l-am dăruit pe Solomon. Ce rob bun şi plin de căinţă!

Când într-o seară îi fură înfăţişaţi caii care băteau din picior,

el spuse: “Eu am iubit bunul (lumesc) mai mult decât amintirea Domnului meu, până ce au dispărut după vălul nopţii.

“Întoarceţi-mi-i.” Şi atunci, el le-a tăiat picioarele şi gâtul.

Noi l-am pus la încercare pe Solomon punându-i pe tron un chip. Astfel, el s-a căit.

El spuse: “Domnul meu! Iartă-mi mie! Dăruieşte-mi o împărăţie ce nu se va cuveni nimănui după mine. Tu eşti Dăruitorul!”

Noi i-am supus vântul — lin sufla la porunca sa acolo unde-l trimitea,

pe diavolii ziditori şi scufundători,

şi pe alţii legaţi în lanţuri:

“Acesta-i darul Nostru. Risipeşte-l ori păstrează-l fără să ţii socoteală!

Solomon are la Noi un loc apropiat şi o frumoasă întoarcere.

Aminteşte-ţi de Iov, robul Nostru, când a strigat către Domnul său: “Satan m-a lovit cu suferinţă şi osândă.”

“Bate din picior! Aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură.”

Şi i i-am dăruit pe ai săi şi încă pe atât. Aceasta au fost o milostivenie de la Noi şi o amintire pentru cei dăruiţi cu minte.

Ia în mâna ta un mănunchi de nuiele! Loveşte cu el şi nu-ţi încălca legământul!” Şi Noi l-am aflat răbdător. Ce rob bun şi plin de căinţă!

Aminteşte-ţi de Abraham, Isaac şi Iacob, robii Noştri dăruiţi cu îndemânare şi cu prevedere.

Noi i-am curăţit prin amintirea Lăcaşului.

Ei se află la Noi, printre aleşii cei prea buni.

Aminteşte-ţi de Ismail, Elizeu şi Du al-Kifl. Toţi se află printre cei prea buni.

Aceasta este o amintire, o frumoasă întoarcere pentru cei temători:

grădinile Edenului ale căror porţi le vor fi deschise.

Culcaţi în ele, vor cere fructe din belşug şi băuturi

în vreme ce cele cu privirile neîntinate le vor fi ţiitoare de urât!

Aceste vă sunt făgăduite pentru Ziua Socotelii.

Aceasta este înzestrarea Noastră ce nu are sfârşit.

Aşa va fi! Ticăloşii vor avea o întoarcere rea:

Gheena unde vor fi azvârliţi. Ce rău culcuş!

Aşa va fi ca să guste apă clocotită şi o băutură puturoasă

şi altele asemenea în perechi.

Aceasta este o gloată ce năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi azvârliţi în Foc.

Ei vor spune: “Voi nu sunteţi bineveniţi, căci voi ne-aţi pregătit acestea!” Ce lăcaş năpăstuit!

Ei vor spune: “Domnul nostru! Sporeşte-le îndoit osânda Focului celor care ne-au împins aici.”

Ei vor spune: “De ce nu-i vedem nici pe bărbaţii pe care-i număram între cei răi?

Nu ne băteam noi joc de ei? Oare acum de scapă privirilor?”

Aceasta, adevărat, este cearta soţilor Focului!

Spune: “Eu nu sunt decât un predicator. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul, Biruitorul.

Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele, Puternicul, Mult-Iertătorul.”

Spune: “Este o veste mare,

însă voi întoarceţi spatele...

Eu nu am nici o ştiinţă de la căpeteniile prea-înalte că s-ar fi certat.

Mie nu mi s-a dezvăluit decât că sunt un predicator cu vorbă limpede.”

Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea din lut un om.

După ce-i voi da chip desăvârşit şi voi sufla în el din duhul Meu, să cădeţi cu faţa la pământ înaintea lui!”

Toţi îngerii s-au prosternat,

afară de Iblis care s-a îngâmfat şi a fost astfel dintre necredincioşi.

Dumnezeu spuse: “O, Iblis! Ce te împiedică să te prosternezi înaintea a ceea ce-am creat cu mâinile Mele? Ori eşti îngâmfat ori eşti dintre cei prea-înalţi!”

El spuse: “Eu sunt mai bun decât el, căci Tu, pe mine, m-ai creat din foc, iar pe el, l-ai creat din lut.”

Dumnezeu spuse: “Ieşi de aici şi cu pietre să fii bătut!

Blestemul meu fie asupra ta până în în Ziua Judecăţii!”

El spuse: “Domnul meu! Păsuieşte-mă până în Ziua când oamenii vor fi înviaţi.”

Dumnezeu spuse: “Da, eşti printre cei păsuiţi!

până în Ziua clipei cunoscute Nouă.”

Iblis spuse: “Pe puterea Ta! Eu îi voi amăgi pe toţi,

afară de cei care îţi vor fi Ţie robi credincioşi.”

Dumnezeu spuse: “Adevărul! Eu spun Adevărul!

Eu voi umple Gheena cu tine şi cu toţi cei care te vor urma.”

Spune-le: “Eu nu vă cer răsplată şi nici nu vă împovărez.

El este doar amintire pentru lumi,

şi veţi cunoaşte vestea lui după o vreme”